Sunt atatea sensuri ale cuvantului “sick”, in romana nu gasesc un singur cuvant care sa le exprime pe toate.
Oare poti sa simti toate sensurile cuvantului intr-o singura zi?
Am aflat astazi ca DA!
Am reusit, cu inceputul toamnei, sa prind primul virus care s-a avantat in viata mea! Culmea, incercand sa ma feresc de el cu atata ardoare, am ajuns sa il imbratisez si sa ii ofer tribut corpul meu. Cum lupt sa il scot afara din “casa” mea? Multe ceaiuri, putine pastile si somn cat cuprinde (cat cuprinde programul meu :D, desigur).
Am trait sa vad si o naluca din trecutului meu! imi dau seama (iar) cat de mult se pot schimba oamenii, sau cat de bine pot poza a fi altceva decat "ei" cu adevarat! oare nu conteaza perioada medie/lunga de timp in care drumurile lor s-au intersectat? ajungem sa ne calcam toate principiile dupa care dorim sa se ghideze si ceilalti, acele principii pe care noi le sustinem sus si tare (fara a le pune in practica)?
Ajungem sa nu dam un simplu salut (de altfel, o forma de respect intre 2 persoane)? se pare ca DA, DA... si iar DA... uitam tot! urat...
pentru a doua ora spun ca astazi I'm SICK! incerc atunci sa ma gandesc la restul persoanelor care nu imi intorc spatele si imi zambesc larg cand ma intalnesc!
Si, sa nu te surprinda mai tare faptul ca te saluta cei cu care nu te-ai vazut decat acum cativa ani si cu care abia daca ai schimbat cateva fraze? Ba da, si incepi sa iti vina intrebari in minte, dar si in suflet! Ce s-a intamplat? cine a gresit? de ce trebuie sa ne purtam asa? oare sufletele sensibile sunt si cele mai naive? cele luate in ras? sau poate ca sufletele sensibile sunt cele care trebuie apreciate si pretuite mai mult? e mult de discutat... poate alta data...
Sick m-am simtit si dupa ce am inchis un apel... ce ciudat, ar trebui sa nu luam nimic de bun in urma discutiilor telefonice, ca doar nu vezi persoana cu care stai de vorba, nu reusesti sa citesti body language-ul ei... Dar, cand cuvintele care ti se adreseaza de la capatul firului iti taie respiratia pentru ca:
- vin de la o persoana de care nu o sa poti "scapa" toata viata ta;
- nu te-ai fi gandit niciodata ca ti se vor spune mai ales de aceasta persoana;
- doare al naibi de tare auzul lor;
mintea si sufletul incep sa lupte, sa respinga orice factor care iti poate cauza rau! de fiecare persoana depinde cum si cat de repede va iesi din aceasta stare de SICKness!
Si, nu pot sa nu imi aduc aminte cuvintele folosite de o prietena (prietena la bine si la rau, nu doar la bine):
"atat timp cat o alta persoana nu te atinge fizic, nimic nu iti produce rau fizic si psihic, decat mintea si sufletul tau!"
Mintea si sufletul sunt cele pe care trebuie sa le controlam si sa le indreptam catre lucrurile frumoase din viata de zi cu zi!
De ce sa nu ma pot bucura de lucruri marunte, de zambete, de sufletele sensibile care se intersecteaza cu drumul meu zilnic?
De ce?
Daca nu am reusit sa fac acest lucru si sa ma simt fericita, la final de zi pot spune ca nu am reusit decat sa ma complac intr-o stare proasta si sa ma bag la somn fiindu-mi SICK!
...
4 octombrie 2011
3 octombrie 2011
Sa vina toamna?
Ei bine, asa se pare... vine toamna!
De unde simtit acest lucru? e simplu:
1. nu am mai petrecut tot weekendul pe drumuri (duminica am preferat sa vad trei filme pe calculator, in doua locatii diferite :D, iar iesitul la plimbare seara, de doar o ora, m-a facut sa tremur toata);
2. am schimbat garderoba (am trecut de la fusta/rochie la o minunata pereche de pantaloni negri :( );
3. imaginea unui rasarit printre nori, cat si prognoza meteo (oau, maxima de azi 27 de grade) mi-au inselat asteptarile unei temperaturi mai ridicate, motiv pentru care iar am tremurat, de aceasta data in transportul public ... hmm, da, am intrat in mood-ul "mers pe jos".. sunt curioasa cat ma tine.. :D (macar acum pana incep ploile).
Vreau sa vina toamna?
Daca trag o linie si ma uit cum au decurs ultimele 4 luni, ei bine, NU! nu o las sa vina, nu in sufletul si mintea mea!
Ne conversam mai tarziu, suflet! back to work!
well... back on track, on my own time...
da, a venit toamna, cel putin fizic... nu am cum sa ma lupt cu simptomele de sezon: am trecut printr-o zi de creatie de formule in .xls (am daramat un hop :D)cu stari febrile, cu aerul conditionat dat pe 20 de grade, cu Eferalgan eferfescent... si, daca stau sa ma gandesc bine, inca nu s-a terminat ziua! imi reiau atitudinea de speedy, pana sa ma pun in pat mai am de bifat cel putin trei activitati!
WELL... it feels like friday for me!
:*
De unde simtit acest lucru? e simplu:
1. nu am mai petrecut tot weekendul pe drumuri (duminica am preferat sa vad trei filme pe calculator, in doua locatii diferite :D, iar iesitul la plimbare seara, de doar o ora, m-a facut sa tremur toata);
2. am schimbat garderoba (am trecut de la fusta/rochie la o minunata pereche de pantaloni negri :( );
3. imaginea unui rasarit printre nori, cat si prognoza meteo (oau, maxima de azi 27 de grade) mi-au inselat asteptarile unei temperaturi mai ridicate, motiv pentru care iar am tremurat, de aceasta data in transportul public ... hmm, da, am intrat in mood-ul "mers pe jos".. sunt curioasa cat ma tine.. :D (macar acum pana incep ploile).
Vreau sa vina toamna?
Daca trag o linie si ma uit cum au decurs ultimele 4 luni, ei bine, NU! nu o las sa vina, nu in sufletul si mintea mea!
Ne conversam mai tarziu, suflet! back to work!
well... back on track, on my own time...
da, a venit toamna, cel putin fizic... nu am cum sa ma lupt cu simptomele de sezon: am trecut printr-o zi de creatie de formule in .xls (am daramat un hop :D)cu stari febrile, cu aerul conditionat dat pe 20 de grade, cu Eferalgan eferfescent... si, daca stau sa ma gandesc bine, inca nu s-a terminat ziua! imi reiau atitudinea de speedy, pana sa ma pun in pat mai am de bifat cel putin trei activitati!
WELL... it feels like friday for me!
:*
29 septembrie 2011
Nu mai pun gura pe bautura dimineata!
Incerc sa ma concentrez sa inteleg cifrele de astazi, dar "stresul" pe care l-am primit de dimineata m-a indemnat sa pun pe hartie ce simt, ca dupa sa imi pot vedea de "drum zilnic".
WTF? WTF? WTF?
Ce s-a intamplat de dimineata cu mintea mea, unde ma gandeam... poate ca ar trebui sa ma trezesc mai devreme si sa imi beau cafeaua acasa, si nu la birou. Cum am putut sa nu imi dau seama ca, daca incerc sa deschis un butoias de 5 litri de must abia scos din frigider si acesta era perfect umflat, o sa bubuie?
Ei bine, logica mea nu a reusit in primele 30 de minute ale zilei sa se puna in miscare si am avut parte de cea mai "tare" explozie in spatiu inchis...
Rezultatele? devastatoare! pereti murdari, gresie si parchet lipicioase, barul, dulapul si frigiderul pictati, toate obiectele mele (inclusiv hainele de serviciu, a caror combinatie era bestiala) usor mirositoare! si da-i si spala in viteza, si sterge tot ce am prins la mana...
Sun si eu la serviciu sa anunt minunea (ca doar pentru colegii mei urma sa impart mustul) si, de la capatul firului, imi primesc multe hohote de ras.. mai mult, ajunsa pe campul muncii, toata lumea din birou ma privea cu o sclipire haioasa pe fata si toti au sari sa mai bea o gura din mustul care a preferat butoiasul si nu garsoniera mea :D!
Asa am reusit eu astazi sa imi incep ziua, in spiritul I.L.Caragiale!
Gata, m-am descarcat! La munca cu tine suflet, ca te tii numai de prostii!
WTF? WTF? WTF?
Ce s-a intamplat de dimineata cu mintea mea, unde ma gandeam... poate ca ar trebui sa ma trezesc mai devreme si sa imi beau cafeaua acasa, si nu la birou. Cum am putut sa nu imi dau seama ca, daca incerc sa deschis un butoias de 5 litri de must abia scos din frigider si acesta era perfect umflat, o sa bubuie?
Ei bine, logica mea nu a reusit in primele 30 de minute ale zilei sa se puna in miscare si am avut parte de cea mai "tare" explozie in spatiu inchis...
Rezultatele? devastatoare! pereti murdari, gresie si parchet lipicioase, barul, dulapul si frigiderul pictati, toate obiectele mele (inclusiv hainele de serviciu, a caror combinatie era bestiala) usor mirositoare! si da-i si spala in viteza, si sterge tot ce am prins la mana...
Sun si eu la serviciu sa anunt minunea (ca doar pentru colegii mei urma sa impart mustul) si, de la capatul firului, imi primesc multe hohote de ras.. mai mult, ajunsa pe campul muncii, toata lumea din birou ma privea cu o sclipire haioasa pe fata si toti au sari sa mai bea o gura din mustul care a preferat butoiasul si nu garsoniera mea :D!
Asa am reusit eu astazi sa imi incep ziua, in spiritul I.L.Caragiale!
Gata, m-am descarcat! La munca cu tine suflet, ca te tii numai de prostii!
27 septembrie 2011
Micile bucurii ale vietii
Lucrurile marunte sunt cele care aduc sclipire in viata de zi cu zi.
Este o bucurie sa poti aduce zambetul pe buzele unei persoane, cu atat mai mult cu cat pe acea persoana nu o cunosti de multa vreme si o mica informatie spusa in treacat iti este suficienta sa te ajute sa creezi aceasta bucurie.
Cum poti sa fii indiferent? Cum sa ceri sa ti se faca surprize cand la randul tau tu nu le faci?
Parintii ne invata de mici copii sa impartim ciocolata sau jucaria cu alti copii... este prima noasta lectie de viata!
Satisfactia creata aduce la randul ei un sentiment unic de fericire!
Azi am urmarit traseul actiunii mele si am observat ce rezultate frumoase a adus.
Imi doresc sa imi pastrez spontaneitatea pentru a aduce mult mai multe zambete pe buzele persoanelor care se intersecteaza cu drumul meu..
Noapte buna, suflet!
http://www.youtube.com/watch?v=9Ht5RZpzPqw&ob=av2n
Este o bucurie sa poti aduce zambetul pe buzele unei persoane, cu atat mai mult cu cat pe acea persoana nu o cunosti de multa vreme si o mica informatie spusa in treacat iti este suficienta sa te ajute sa creezi aceasta bucurie.
Cum poti sa fii indiferent? Cum sa ceri sa ti se faca surprize cand la randul tau tu nu le faci?
Parintii ne invata de mici copii sa impartim ciocolata sau jucaria cu alti copii... este prima noasta lectie de viata!
Satisfactia creata aduce la randul ei un sentiment unic de fericire!
Azi am urmarit traseul actiunii mele si am observat ce rezultate frumoase a adus.
Imi doresc sa imi pastrez spontaneitatea pentru a aduce mult mai multe zambete pe buzele persoanelor care se intersecteaza cu drumul meu..
Noapte buna, suflet!
http://www.youtube.com/watch?v=9Ht5RZpzPqw&ob=av2n
Ce mi-a facut ziua mai frumoasa decat era? :P
Oau, nu am mai scris de multa, multa, multa vreme catre sufletul meu si azi m-a tras de maneca sa ma pun in miscare! ce atata lincezeala si pierdere in necunoscutul curs al evenimentelor?
Se spune ca ziua se cunoaste de dimineata... dar, realistic vorbind, nu putem cunoaste nimic din ce urmeaza sa se intample (doar in cazul in care nu avem niste puteri supranaturale, daca nu suntem un mic medium :D)! Si, daca este sa ma iau dupa cum m-am trezit azi dimineata.. hmmmm.., puteam jura ca o sa fie o zi unica, dar nu exceptionala!
Alarma m-a trezit cu un ciripitul intrigantelor cuvinte "F U" (nu, nu sari la gatul meu... cum altfel crezi ca sunt asa ZEN in fiecare clipa, daca nu eliminand de dimineata stresul zilelor trecute, "pastrat" cu grija in subconstient...) frumos puse pe note de Cee-Lo Green!
http://www.youtube.com/watch?v=pc0mxOXbWIU
Am intrat in starea "tutti frutti" sa ies cat mai repede pe usa si sa ma intrept victorios catre serviciu... m-am bucurat enorm cand am intrat intr-o ambuscada de masini formata in zona Ramnicu Sarat... timpul facut pana la serviciu? Maxim! (ceea ce a dus si la o intarziere nedorita :D )
Gata, mi-am reluat pozitia sezut, in fata calculatorului... totul imi este familiar (2 ani si-au pus amprenta pe biroul "meu").. incep sa imi deshis aplicatiile... sa imi pun in ordine task-urile pe care le am pentru astazi, ascult o alta melodie care imi explima starea de spirit (Muse - Feeling Good ), rezolv mare parte din task-uri si constat ca au trecut deja 4 ore..
http://www.youtube.com/watch?v=bP8Oz35-M3k
Ca facut, incepe nebunia.. :D ... mintea mea se trezeste din amorteala (dupa o cafea plina de E-uri) si incepe sa scoata scantei: ce am de facut azi? (dupa serviciu, normal) Incep sa bifez lucrurile care fac ca fiecare zi sa fie unica (pe scurt lucruri care tin de familie, prieteni, viata personala, frumusetea trupului si a sufletului) ...
Si daca la capitolul frumusetea trupului si a sufletului pot lucra singura (ex: Kango Jumps, o programare la salon, un film bun, o carte interesanta, o mancare deosebita), la celalalte capitole mereu este un factor extern care aduce plusul de valoare. Ma refer la calitatea sufletelor care aleg zi de zi sa faca parte din viata mea. Am in minte cel putin 5 persoane carora le-as ridica statui si le-as pune la vedere, pentru ca si altii sa realizeze cat de mult valoreaza!
Da, voi, imi faceti zilele sa fie exceptionale! iar cand gasesc si in email intrebarea "Ce mai faci?" venita de la 5 ani departare, nu pot decat sa zambesc larg si sa ma bucur pentru ca va am in viata mea!
"inec in soapta linistea ce imi apasa mintea....
cantand cu zgomot bucuria nebuna ce zburda-n suflet..." (mai mult de atat nu pot exprima ce simt azi!)
cu dedicatie pentru tine, suflet!
(Alicia Keys - A Place Of My Own)
http://www.youtube.com/watch?v=D2-Pvh_fGNA
Se spune ca ziua se cunoaste de dimineata... dar, realistic vorbind, nu putem cunoaste nimic din ce urmeaza sa se intample (doar in cazul in care nu avem niste puteri supranaturale, daca nu suntem un mic medium :D)! Si, daca este sa ma iau dupa cum m-am trezit azi dimineata.. hmmmm.., puteam jura ca o sa fie o zi unica, dar nu exceptionala!
Alarma m-a trezit cu un ciripitul intrigantelor cuvinte "F U" (nu, nu sari la gatul meu... cum altfel crezi ca sunt asa ZEN in fiecare clipa, daca nu eliminand de dimineata stresul zilelor trecute, "pastrat" cu grija in subconstient...) frumos puse pe note de Cee-Lo Green!
http://www.youtube.com/watch?v=pc0mxOXbWIU
Am intrat in starea "tutti frutti" sa ies cat mai repede pe usa si sa ma intrept victorios catre serviciu... m-am bucurat enorm cand am intrat intr-o ambuscada de masini formata in zona Ramnicu Sarat... timpul facut pana la serviciu? Maxim! (ceea ce a dus si la o intarziere nedorita :D )
Gata, mi-am reluat pozitia sezut, in fata calculatorului... totul imi este familiar (2 ani si-au pus amprenta pe biroul "meu").. incep sa imi deshis aplicatiile... sa imi pun in ordine task-urile pe care le am pentru astazi, ascult o alta melodie care imi explima starea de spirit (Muse - Feeling Good ), rezolv mare parte din task-uri si constat ca au trecut deja 4 ore..
http://www.youtube.com/watch?v=bP8Oz35-M3k
Ca facut, incepe nebunia.. :D ... mintea mea se trezeste din amorteala (dupa o cafea plina de E-uri) si incepe sa scoata scantei: ce am de facut azi? (dupa serviciu, normal) Incep sa bifez lucrurile care fac ca fiecare zi sa fie unica (pe scurt lucruri care tin de familie, prieteni, viata personala, frumusetea trupului si a sufletului) ...
Si daca la capitolul frumusetea trupului si a sufletului pot lucra singura (ex: Kango Jumps, o programare la salon, un film bun, o carte interesanta, o mancare deosebita), la celalalte capitole mereu este un factor extern care aduce plusul de valoare. Ma refer la calitatea sufletelor care aleg zi de zi sa faca parte din viata mea. Am in minte cel putin 5 persoane carora le-as ridica statui si le-as pune la vedere, pentru ca si altii sa realizeze cat de mult valoreaza!
Da, voi, imi faceti zilele sa fie exceptionale! iar cand gasesc si in email intrebarea "Ce mai faci?" venita de la 5 ani departare, nu pot decat sa zambesc larg si sa ma bucur pentru ca va am in viata mea!
"inec in soapta linistea ce imi apasa mintea....
cantand cu zgomot bucuria nebuna ce zburda-n suflet..." (mai mult de atat nu pot exprima ce simt azi!)
cu dedicatie pentru tine, suflet!
(Alicia Keys - A Place Of My Own)
http://www.youtube.com/watch?v=D2-Pvh_fGNA
20 iulie 2011
Descoperire in anul 1722
Cum caldura de afara nu imi permite sa fac plimbari lungi si relaxante, iar aerul conditionat din birou ma duce spre o dulce stare de somnolenta, am inceput sa calatoresc cu mintea si sufletul, delectandu-ma cu privelisti incantatoare ale minunii descoperite in 1722.
http://mysteriousplaces.com/Easter_Island/
Da, Insula Pastelui, asa cum a fost numita urmare descoperirii ei in prima zi de Paste de catre navigatorul olandez Jacob Roggeveen.
Dintr-o curiozitate si o dorinta nebuna de a vedea si acest minunat loc de pe Pamant, am aflat ca in insula de la capatul lumii exista hoteluri la care ne putem caza, ofertele agentiilor de turism fiind pentru sejururi de 7 sau 10 zile cu 300 euro/zi ce includ transport, cazare si mic dejun.. oare merita efortul?... eu spun DA...
Mai ramane sa indeplinesc o conditie pentru a porni in aceasta excursie... si asta o stim cu totii! pana atunci, va las sa va bucurati si voi de istoria si misterul pe care il emana acesta insula, aflat la 3500 km de Chile si la 2000 km de insula insula Pitcairn!
http://mysteriousplaces.com/Easter_Island/
Da, Insula Pastelui, asa cum a fost numita urmare descoperirii ei in prima zi de Paste de catre navigatorul olandez Jacob Roggeveen.
Dintr-o curiozitate si o dorinta nebuna de a vedea si acest minunat loc de pe Pamant, am aflat ca in insula de la capatul lumii exista hoteluri la care ne putem caza, ofertele agentiilor de turism fiind pentru sejururi de 7 sau 10 zile cu 300 euro/zi ce includ transport, cazare si mic dejun.. oare merita efortul?... eu spun DA...
Mai ramane sa indeplinesc o conditie pentru a porni in aceasta excursie... si asta o stim cu totii! pana atunci, va las sa va bucurati si voi de istoria si misterul pe care il emana acesta insula, aflat la 3500 km de Chile si la 2000 km de insula insula Pitcairn!
15 iulie 2011
Stiai cine a fost prima femeie afro nominalizata la Oscar?
Eu nu stiam. Iar astazi am citit un articol despre viata actritei.
http://www.midtod.com/new/articles/12_21_08_Dorothy_Dandridge.html
Il recomand din suflet sa fie citit, eu cred ca ma voi interesa si memoriile ei: “Everything and Nothing: The Dorothy Dandridge Tragedy.”
Cu drag.
http://www.midtod.com/new/articles/12_21_08_Dorothy_Dandridge.html
Il recomand din suflet sa fie citit, eu cred ca ma voi interesa si memoriile ei: “Everything and Nothing: The Dorothy Dandridge Tragedy.”
Cu drag.
1 iunie 2011
Sa fii tu insuti!
“Să iubeşti, să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui te rog şi mulţumesc. Să ai opinii. Să le respecţi pe ale celorlalţi. Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însuţi.”
Frumos citat! oare cati dintre noi pot sa il urmeze?... eu nu reusesc tot timpul si ma gandesc in clipele mele de "liniste" ce anume ma impiedica sa nu fiu EU, sa nu fac tot ce imi doresc, sa nu mai ascult ce imi spun altii si nici sa nu mai traiesc intr-o lume imaginara, ci sa ma ancorez in prezent fara nicio liana prinsa de trecut sau chiar de viitor!
In ultima vreme am exemple palpabile de oameni cu care au pus punctul de "I"! Felicitari fetelor!
Si acest lucru ma ambitioneaza sa tind catre a trai in realitatea prezentului!
DAR ma ambitioneaza si sa misc lucrurile pentru a avea o realitate cat mai apropiata de dorintele, visurile si necesitatile mele!
Ce trebuie sa fac? O intrebare pe care o am in minte de vreo 2 luni (stiti voi de la ce eveniment memorabil)... am stat de vorba cu oameni apropiati sufletului meu, si fiecare a incercat sa imi spuna cum ar face, dar tot ce am auzit tine de experienta fiecaruia de viata. Si sunt convinsa ca nu este cea mai buna solutie pe care eu o pot aplica! si atunci ce este de facut?
O sa aplic metoda picaturii chinezesti: actiuni marunte, zilnice, fara sa fie nevoie de mare efort fizic si psihic! astfel nu voi simti schimbari bruste in prezentul meu, ci schimbari marunte care vor lasa "monotonia" prezentului sa isi urmeze cursul si "imprevizibilul" sa intre in realitatea actuala pentru a o schimba.
Actiuni marunte: sa rad cu pofta, sa ma bucur de tot ce am, sa spun ce gandesc (cu exceptia cazurilor in care diplomatia va fi mai importanta decat sinceritatea bruta - de ex. la locul de munca), sa fac cat mai mult bine neconditionat, sa ascult mai mult (dar fara sa ma identific cu realitatea persoanei pe care o ascult), sa nu mai las vorbe si actiuni sa imi atinga mintea si sufletul si sa imi schimbe starea de spirit, sa petrec mai mult timp cu ai mei, sa citesc o carte buna, etc. ... si toate acestea zi de zi, fara exceptie!
Si daca nu reusesc sa imi regasesc zambetul, si sa rad ca un copil, uitand de obligatii, responsabilitati si datorii zilnice, voi privi catre unul dintre putinele lucruri care ma face sa uit de tot ce ma apasa: Mitu!
Sa ai o zi superba, suflet!
Howard Roughan
Frumos citat! oare cati dintre noi pot sa il urmeze?... eu nu reusesc tot timpul si ma gandesc in clipele mele de "liniste" ce anume ma impiedica sa nu fiu EU, sa nu fac tot ce imi doresc, sa nu mai ascult ce imi spun altii si nici sa nu mai traiesc intr-o lume imaginara, ci sa ma ancorez in prezent fara nicio liana prinsa de trecut sau chiar de viitor!
In ultima vreme am exemple palpabile de oameni cu care au pus punctul de "I"! Felicitari fetelor!
Si acest lucru ma ambitioneaza sa tind catre a trai in realitatea prezentului!
DAR ma ambitioneaza si sa misc lucrurile pentru a avea o realitate cat mai apropiata de dorintele, visurile si necesitatile mele!
Ce trebuie sa fac? O intrebare pe care o am in minte de vreo 2 luni (stiti voi de la ce eveniment memorabil)... am stat de vorba cu oameni apropiati sufletului meu, si fiecare a incercat sa imi spuna cum ar face, dar tot ce am auzit tine de experienta fiecaruia de viata. Si sunt convinsa ca nu este cea mai buna solutie pe care eu o pot aplica! si atunci ce este de facut?
O sa aplic metoda picaturii chinezesti: actiuni marunte, zilnice, fara sa fie nevoie de mare efort fizic si psihic! astfel nu voi simti schimbari bruste in prezentul meu, ci schimbari marunte care vor lasa "monotonia" prezentului sa isi urmeze cursul si "imprevizibilul" sa intre in realitatea actuala pentru a o schimba.
Actiuni marunte: sa rad cu pofta, sa ma bucur de tot ce am, sa spun ce gandesc (cu exceptia cazurilor in care diplomatia va fi mai importanta decat sinceritatea bruta - de ex. la locul de munca), sa fac cat mai mult bine neconditionat, sa ascult mai mult (dar fara sa ma identific cu realitatea persoanei pe care o ascult), sa nu mai las vorbe si actiuni sa imi atinga mintea si sufletul si sa imi schimbe starea de spirit, sa petrec mai mult timp cu ai mei, sa citesc o carte buna, etc. ... si toate acestea zi de zi, fara exceptie!
Si daca nu reusesc sa imi regasesc zambetul, si sa rad ca un copil, uitand de obligatii, responsabilitati si datorii zilnice, voi privi catre unul dintre putinele lucruri care ma face sa uit de tot ce ma apasa: Mitu!
19 mai 2011
Ctrl + Alt + Delete
In fiecare zi invat lucruri noi, fie ca ma "lovesc" de ele, fie ca aflu de ele citind sau ca imi sunt povestite.
Ce faci atunci cand in 24h te-ai implicat fizic/mental/sufleteste (toate la un loc) in mult prea multe actiuni?
Oare ajungand acasa poti sa iti controlezi mintea atat de bine incat sa ii transmiti comanda "Ctrl+Alt+Delete"?
Ei bine, ieri dupa serviciu am trecut prin multe-multe actiuni si m-am lasat purtata de ele fara sa resping nimic din ceea ce a venit catre mine. Am combinat activitati super faine (care mi-au redat starea de relaxare de care avem nevoie dupa o zi de lucru) cu activitati care mi-au pus in miscare mai tare mintea si sufletul.
Dar daca mintea si sufletul au capacitati nelimitate, trupul are o "durata de viata limitata", bine stabilita pentru fiecare individ in parte. Astfel, sub presiunile exercitate mental/sufleteste, am trait o experienta unica: in jurul ore 00:00, stand la povesti in masina cu un prieten, am simtit cum mintea si sufletul intra intr-o stare de euforie... parca cineva ma anesteziase, nu simteam niciun fel de durere fizica, NIMIC!
Am continuat sa ma implic si mai mult, sa fiu alaturi de prietenii mei "la bine si la rau" - vorba romanului. Dintr-o dorinta nebuna de fructificare la maximum a clipei "ACUM", am ajuns pana la urma sa ne intalnim patru la numar si sa facem un mic "bar de negri" pentru o "noapte alba"! Hihihi, recunosc! Doar o jumatate de "noapte alba" si in loc de "bar" a fost un "pub" unde fiecare a baut Pepsi Twist! Iar daca la un moment dat nu reuseam sa ne vedem bine, nu era din cauza oboselii, ci a unui nor de fum ce plutea linistit si se bucura de povestirile noastre!
Adunarea a fost inchisa de un barbat! DA, fetelor, da, am demonstrat ca nu facem parte din categoria "sexului slab"! Pe la 3:30am fiecare a luat directia "acasa". Si asa am ajuns sa am primul moment de liniste si de regasire a eu-lui. Asteptam clipa sa ma intind si sa inchid ochii, sufletul imi amortise si el, dar mintea nu imi dadea pace. Era ca un copil care tragea de mine sa ma joc cu el. Nu avea stare! Mi-am dat seama dupa inca o ora de "joaca" cat de tarziu era... strada complexului nu mai era luminata doar de luna plina, care se incapatana sa isi arate spendoarea... dar si de zorii zilei... m-am asezat in pat, am inchis ochii, am luat un pui de perna in brate si in cateva secunde am adormit! Comanda "Ctrl+Alt+Delete" s-a activat singura, mintea si-a luat masura de protectie si a inchis sistemul!
Deschid iar ochii, neintelegand ce se aude.. era alarma .. ma anunta ca au trecut cele 2h30' de odihna si ca trebuie sa plec spre serviciu. Imi fac toate tabieturile, plec in tromba, sar in masina si incep sa ma relaxez... ma uit in jur, soare, o zi superba, ma luminez la fata si zambesc! Astazi o sa fie cea mai frumoasa zi din viata!
Va continua!
Ce faci atunci cand in 24h te-ai implicat fizic/mental/sufleteste (toate la un loc) in mult prea multe actiuni?
Oare ajungand acasa poti sa iti controlezi mintea atat de bine incat sa ii transmiti comanda "Ctrl+Alt+Delete"?
Ei bine, ieri dupa serviciu am trecut prin multe-multe actiuni si m-am lasat purtata de ele fara sa resping nimic din ceea ce a venit catre mine. Am combinat activitati super faine (care mi-au redat starea de relaxare de care avem nevoie dupa o zi de lucru) cu activitati care mi-au pus in miscare mai tare mintea si sufletul.
Dar daca mintea si sufletul au capacitati nelimitate, trupul are o "durata de viata limitata", bine stabilita pentru fiecare individ in parte. Astfel, sub presiunile exercitate mental/sufleteste, am trait o experienta unica: in jurul ore 00:00, stand la povesti in masina cu un prieten, am simtit cum mintea si sufletul intra intr-o stare de euforie... parca cineva ma anesteziase, nu simteam niciun fel de durere fizica, NIMIC!
Am continuat sa ma implic si mai mult, sa fiu alaturi de prietenii mei "la bine si la rau" - vorba romanului. Dintr-o dorinta nebuna de fructificare la maximum a clipei "ACUM", am ajuns pana la urma sa ne intalnim patru la numar si sa facem un mic "bar de negri" pentru o "noapte alba"! Hihihi, recunosc! Doar o jumatate de "noapte alba" si in loc de "bar" a fost un "pub" unde fiecare a baut Pepsi Twist! Iar daca la un moment dat nu reuseam sa ne vedem bine, nu era din cauza oboselii, ci a unui nor de fum ce plutea linistit si se bucura de povestirile noastre!
Adunarea a fost inchisa de un barbat! DA, fetelor, da, am demonstrat ca nu facem parte din categoria "sexului slab"! Pe la 3:30am fiecare a luat directia "acasa". Si asa am ajuns sa am primul moment de liniste si de regasire a eu-lui. Asteptam clipa sa ma intind si sa inchid ochii, sufletul imi amortise si el, dar mintea nu imi dadea pace. Era ca un copil care tragea de mine sa ma joc cu el. Nu avea stare! Mi-am dat seama dupa inca o ora de "joaca" cat de tarziu era... strada complexului nu mai era luminata doar de luna plina, care se incapatana sa isi arate spendoarea... dar si de zorii zilei... m-am asezat in pat, am inchis ochii, am luat un pui de perna in brate si in cateva secunde am adormit! Comanda "Ctrl+Alt+Delete" s-a activat singura, mintea si-a luat masura de protectie si a inchis sistemul!
Deschid iar ochii, neintelegand ce se aude.. era alarma .. ma anunta ca au trecut cele 2h30' de odihna si ca trebuie sa plec spre serviciu. Imi fac toate tabieturile, plec in tromba, sar in masina si incep sa ma relaxez... ma uit in jur, soare, o zi superba, ma luminez la fata si zambesc! Astazi o sa fie cea mai frumoasa zi din viata!
Va continua!
18 mai 2011
Déjà vu
Astazi am simtit o nevoie puternica sa citesc.. orice, oricat.. sa ascult cat mai mult, sa vorbesc cat mai putin!
Dar, dupa ce am rezistat o jumatate de zi la birou, am hotarat sa ies din zona celor 4 pereti si sa ma bucur de soare si de o mini-plimbare.
Am simtit nevoia sa evadez de gandurile si presiunea care ma apasa de cateva zile.
Motivul real? L-am descoperit si mi l-am confirmat inca o data: DEZAMAGIRE - sentiment pe care l-am dezvoltat in urma asteptarilor mele fata de oamenii cu care m-am inconjurat.
Candva, cu ani in urma, o cunostinta mi-a prezentat felul in care incerca sa se bucure de fiecare moment, de prezent: NU iti crea asteptari fata de actiunile unei persoane! Si in niciun caz asteptari ridicate! Daca respectiva persoana va actiona sub nivelul asteptarilor tale, vei fi dezamagit. Daca iti va satisface asteptarile, te vei simti multumit, dar s-ar putea ca data viitoare sa ridici tu stacheta!
Acest principiu se aplica perfect in orice plan: profesional sau personal. Incerc sa merg dupa acest principiu in fiecare zi, dar nu ma asteptam sa descopar sentimentul de dezamagire si atunci cand asteptarile mele, stabilite la cel mai mic nivel si cu cea mai mica implicare, au fost indeplinite intocmai.
Si atunci mintea a luat-o pe toate drumurile posibile pentru a ajunge la o logica pe care sa o agreez. Concluzia finala? Cele mai mici asteptari pe care eu le stabilesc pentru actiunile celor din jurul meu se refera la a arata minimum de respect, respectul pe care trebuie sa il ai pentru cel de langa tine indiferent de natura relatiei cu tine, indiferent de trecutul ei, RESPECTUL pentru simplul fapt ca esti OM!
Este un principiu de viata pe care il urmez cu strictete, si din aceasta cauza simt dezamagire in suflet atunci cand ma uit in jurul meu si constat ca oameni care au venit in viata mea nu actioneaza dupa el. Instinctual simt nevoia sa iau legatura cu ei si sa le spun ce gandesc, ce simt, sa le vorbesc despre respectul ce trebuie aratat fiecarui ins (altfel ne-am fi nascut animale)! Si atunci mintea incepe sa lucreze iar si sa puna totul intr-o ordine logica.. !
Dar imi pun mereu o intrebare cand ma aflu in acesta stare: MERITA? merita efortul de a consuma minute pretioase din viata ta, cand nu stii care vor fi rezultatele actiunii tale? Eu spun DA! dintr-un simplu motiv: mintea si sufletul tau se vor linisti atunci, vei realiza ca ai facut tot ce tine de felul tau de a fi si vei putea sa zambesti cu multumire.
Inapoi la munca, suflet!
Dar, dupa ce am rezistat o jumatate de zi la birou, am hotarat sa ies din zona celor 4 pereti si sa ma bucur de soare si de o mini-plimbare.
Am simtit nevoia sa evadez de gandurile si presiunea care ma apasa de cateva zile.
Motivul real? L-am descoperit si mi l-am confirmat inca o data: DEZAMAGIRE - sentiment pe care l-am dezvoltat in urma asteptarilor mele fata de oamenii cu care m-am inconjurat.
Candva, cu ani in urma, o cunostinta mi-a prezentat felul in care incerca sa se bucure de fiecare moment, de prezent: NU iti crea asteptari fata de actiunile unei persoane! Si in niciun caz asteptari ridicate! Daca respectiva persoana va actiona sub nivelul asteptarilor tale, vei fi dezamagit. Daca iti va satisface asteptarile, te vei simti multumit, dar s-ar putea ca data viitoare sa ridici tu stacheta!
Acest principiu se aplica perfect in orice plan: profesional sau personal. Incerc sa merg dupa acest principiu in fiecare zi, dar nu ma asteptam sa descopar sentimentul de dezamagire si atunci cand asteptarile mele, stabilite la cel mai mic nivel si cu cea mai mica implicare, au fost indeplinite intocmai.
Si atunci mintea a luat-o pe toate drumurile posibile pentru a ajunge la o logica pe care sa o agreez. Concluzia finala? Cele mai mici asteptari pe care eu le stabilesc pentru actiunile celor din jurul meu se refera la a arata minimum de respect, respectul pe care trebuie sa il ai pentru cel de langa tine indiferent de natura relatiei cu tine, indiferent de trecutul ei, RESPECTUL pentru simplul fapt ca esti OM!
Este un principiu de viata pe care il urmez cu strictete, si din aceasta cauza simt dezamagire in suflet atunci cand ma uit in jurul meu si constat ca oameni care au venit in viata mea nu actioneaza dupa el. Instinctual simt nevoia sa iau legatura cu ei si sa le spun ce gandesc, ce simt, sa le vorbesc despre respectul ce trebuie aratat fiecarui ins (altfel ne-am fi nascut animale)! Si atunci mintea incepe sa lucreze iar si sa puna totul intr-o ordine logica.. !
Dar imi pun mereu o intrebare cand ma aflu in acesta stare: MERITA? merita efortul de a consuma minute pretioase din viata ta, cand nu stii care vor fi rezultatele actiunii tale? Eu spun DA! dintr-un simplu motiv: mintea si sufletul tau se vor linisti atunci, vei realiza ca ai facut tot ce tine de felul tau de a fi si vei putea sa zambesti cu multumire.
Inapoi la munca, suflet!
14 mai 2011
prima dezamagire de blogger
Salut tie, suflet!
Azi am avut prima dezamagire de blogger. Ha, si da suntem si in 13!
Ieri am prins gustul comunicarii cu mine si cu cativa prieteni pe care vreau sa ii am in viata mea, si am pus negru pe alb gandurile, visele si starea mea de euforie, ce ma insoteste de la inceputul saptamanii. Dar cum minunile tin trei zile, m-am trezit mult mai devreme din visare si am constientizat ca a avea un blog nu este o minune. Este o alta modalitate de a spune tot ce gandesti fara sa vina intrebari precum "cand", "cum", "unde"... etc.
Cum nu ma pot considera atehnica, mare mi-a fost mirarea sa constat ca "s-au dus" gandurile si starea zen pe care le-am descris ieri pe blog. Asta DA dezamagire! Parca cineva a sters cu buretele ce am scris pe tabla blog-ului.
Atat acum, ma intorc la prietenele mele si ma bucur din plin de fiecare clipa petrecuta cu ele.
Noapte buna, tie suflet!
Azi am avut prima dezamagire de blogger. Ha, si da suntem si in 13!
Ieri am prins gustul comunicarii cu mine si cu cativa prieteni pe care vreau sa ii am in viata mea, si am pus negru pe alb gandurile, visele si starea mea de euforie, ce ma insoteste de la inceputul saptamanii. Dar cum minunile tin trei zile, m-am trezit mult mai devreme din visare si am constientizat ca a avea un blog nu este o minune. Este o alta modalitate de a spune tot ce gandesti fara sa vina intrebari precum "cand", "cum", "unde"... etc.
Cum nu ma pot considera atehnica, mare mi-a fost mirarea sa constat ca "s-au dus" gandurile si starea zen pe care le-am descris ieri pe blog. Asta DA dezamagire! Parca cineva a sters cu buretele ce am scris pe tabla blog-ului.
Atat acum, ma intorc la prietenele mele si ma bucur din plin de fiecare clipa petrecuta cu ele.
Noapte buna, tie suflet!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)