19 mai 2011

Ctrl + Alt + Delete

In fiecare zi invat lucruri noi, fie ca ma "lovesc" de ele, fie ca aflu de ele citind sau ca imi sunt povestite.
Ce faci atunci cand in 24h te-ai implicat fizic/mental/sufleteste (toate la un loc) in mult prea multe actiuni?
Oare ajungand acasa poti sa iti controlezi mintea atat de bine incat sa ii transmiti comanda "Ctrl+Alt+Delete"?

Ei bine, ieri dupa serviciu am trecut prin multe-multe actiuni si m-am lasat purtata de ele fara sa resping nimic din ceea ce a venit catre mine. Am combinat activitati super faine (care mi-au redat starea de relaxare de care avem nevoie dupa o zi de lucru) cu activitati care mi-au pus in miscare mai tare mintea si sufletul.

Dar daca mintea si sufletul au capacitati nelimitate, trupul are o "durata de viata limitata", bine stabilita pentru fiecare individ in parte. Astfel, sub presiunile exercitate mental/sufleteste, am trait o experienta unica: in jurul ore 00:00, stand la povesti in masina cu un prieten, am simtit cum mintea si sufletul intra intr-o stare de euforie... parca cineva ma anesteziase, nu simteam niciun fel de durere fizica, NIMIC!
Am continuat sa ma implic si mai mult, sa fiu alaturi de prietenii mei "la bine si la rau" - vorba romanului. Dintr-o dorinta nebuna de fructificare la maximum a clipei "ACUM", am ajuns pana la urma sa ne intalnim patru la numar si sa facem un mic "bar de negri" pentru o "noapte alba"! Hihihi, recunosc! Doar o jumatate de "noapte alba" si in loc de "bar" a fost un "pub" unde fiecare a baut Pepsi Twist! Iar daca la un moment dat nu reuseam sa ne vedem bine, nu era din cauza oboselii, ci a unui nor de fum ce plutea linistit si se bucura de povestirile noastre!

Adunarea a fost inchisa de un barbat! DA, fetelor, da, am demonstrat ca nu facem parte din categoria "sexului slab"! Pe la 3:30am fiecare a luat directia "acasa". Si asa am ajuns sa am primul moment de liniste si de regasire a eu-lui. Asteptam clipa sa ma intind si sa inchid ochii, sufletul imi amortise si el, dar mintea nu imi dadea pace. Era ca un copil care tragea de mine sa ma joc cu el. Nu avea stare! Mi-am dat seama dupa inca o ora de "joaca" cat de tarziu era... strada complexului nu mai era luminata doar de luna plina, care se incapatana sa isi arate spendoarea... dar si de zorii zilei... m-am asezat in pat, am inchis ochii, am luat un pui de perna in brate si in cateva secunde am adormit! Comanda "Ctrl+Alt+Delete" s-a activat singura, mintea si-a luat masura de protectie si a inchis sistemul!

Deschid iar ochii, neintelegand ce se aude.. era alarma .. ma anunta ca au trecut cele 2h30' de odihna si ca trebuie sa plec spre serviciu. Imi fac toate tabieturile, plec in tromba, sar in masina si incep sa ma relaxez... ma uit in jur, soare, o zi superba, ma luminez la fata si zambesc! Astazi o sa fie cea mai frumoasa zi din viata!

Va continua!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu