In fiecare zi invat lucruri noi, fie ca ma "lovesc" de ele, fie ca aflu de ele citind sau ca imi sunt povestite.
Ce faci atunci cand in 24h te-ai implicat fizic/mental/sufleteste (toate la un loc) in mult prea multe actiuni?
Oare ajungand acasa poti sa iti controlezi mintea atat de bine incat sa ii transmiti comanda "Ctrl+Alt+Delete"?
Ei bine, ieri dupa serviciu am trecut prin multe-multe actiuni si m-am lasat purtata de ele fara sa resping nimic din ceea ce a venit catre mine. Am combinat activitati super faine (care mi-au redat starea de relaxare de care avem nevoie dupa o zi de lucru) cu activitati care mi-au pus in miscare mai tare mintea si sufletul.
Dar daca mintea si sufletul au capacitati nelimitate, trupul are o "durata de viata limitata", bine stabilita pentru fiecare individ in parte. Astfel, sub presiunile exercitate mental/sufleteste, am trait o experienta unica: in jurul ore 00:00, stand la povesti in masina cu un prieten, am simtit cum mintea si sufletul intra intr-o stare de euforie... parca cineva ma anesteziase, nu simteam niciun fel de durere fizica, NIMIC!
Am continuat sa ma implic si mai mult, sa fiu alaturi de prietenii mei "la bine si la rau" - vorba romanului. Dintr-o dorinta nebuna de fructificare la maximum a clipei "ACUM", am ajuns pana la urma sa ne intalnim patru la numar si sa facem un mic "bar de negri" pentru o "noapte alba"! Hihihi, recunosc! Doar o jumatate de "noapte alba" si in loc de "bar" a fost un "pub" unde fiecare a baut Pepsi Twist! Iar daca la un moment dat nu reuseam sa ne vedem bine, nu era din cauza oboselii, ci a unui nor de fum ce plutea linistit si se bucura de povestirile noastre!
Adunarea a fost inchisa de un barbat! DA, fetelor, da, am demonstrat ca nu facem parte din categoria "sexului slab"! Pe la 3:30am fiecare a luat directia "acasa". Si asa am ajuns sa am primul moment de liniste si de regasire a eu-lui. Asteptam clipa sa ma intind si sa inchid ochii, sufletul imi amortise si el, dar mintea nu imi dadea pace. Era ca un copil care tragea de mine sa ma joc cu el. Nu avea stare! Mi-am dat seama dupa inca o ora de "joaca" cat de tarziu era... strada complexului nu mai era luminata doar de luna plina, care se incapatana sa isi arate spendoarea... dar si de zorii zilei... m-am asezat in pat, am inchis ochii, am luat un pui de perna in brate si in cateva secunde am adormit! Comanda "Ctrl+Alt+Delete" s-a activat singura, mintea si-a luat masura de protectie si a inchis sistemul!
Deschid iar ochii, neintelegand ce se aude.. era alarma .. ma anunta ca au trecut cele 2h30' de odihna si ca trebuie sa plec spre serviciu. Imi fac toate tabieturile, plec in tromba, sar in masina si incep sa ma relaxez... ma uit in jur, soare, o zi superba, ma luminez la fata si zambesc! Astazi o sa fie cea mai frumoasa zi din viata!
Va continua!
19 mai 2011
18 mai 2011
Déjà vu
Astazi am simtit o nevoie puternica sa citesc.. orice, oricat.. sa ascult cat mai mult, sa vorbesc cat mai putin!
Dar, dupa ce am rezistat o jumatate de zi la birou, am hotarat sa ies din zona celor 4 pereti si sa ma bucur de soare si de o mini-plimbare.
Am simtit nevoia sa evadez de gandurile si presiunea care ma apasa de cateva zile.
Motivul real? L-am descoperit si mi l-am confirmat inca o data: DEZAMAGIRE - sentiment pe care l-am dezvoltat in urma asteptarilor mele fata de oamenii cu care m-am inconjurat.
Candva, cu ani in urma, o cunostinta mi-a prezentat felul in care incerca sa se bucure de fiecare moment, de prezent: NU iti crea asteptari fata de actiunile unei persoane! Si in niciun caz asteptari ridicate! Daca respectiva persoana va actiona sub nivelul asteptarilor tale, vei fi dezamagit. Daca iti va satisface asteptarile, te vei simti multumit, dar s-ar putea ca data viitoare sa ridici tu stacheta!
Acest principiu se aplica perfect in orice plan: profesional sau personal. Incerc sa merg dupa acest principiu in fiecare zi, dar nu ma asteptam sa descopar sentimentul de dezamagire si atunci cand asteptarile mele, stabilite la cel mai mic nivel si cu cea mai mica implicare, au fost indeplinite intocmai.
Si atunci mintea a luat-o pe toate drumurile posibile pentru a ajunge la o logica pe care sa o agreez. Concluzia finala? Cele mai mici asteptari pe care eu le stabilesc pentru actiunile celor din jurul meu se refera la a arata minimum de respect, respectul pe care trebuie sa il ai pentru cel de langa tine indiferent de natura relatiei cu tine, indiferent de trecutul ei, RESPECTUL pentru simplul fapt ca esti OM!
Este un principiu de viata pe care il urmez cu strictete, si din aceasta cauza simt dezamagire in suflet atunci cand ma uit in jurul meu si constat ca oameni care au venit in viata mea nu actioneaza dupa el. Instinctual simt nevoia sa iau legatura cu ei si sa le spun ce gandesc, ce simt, sa le vorbesc despre respectul ce trebuie aratat fiecarui ins (altfel ne-am fi nascut animale)! Si atunci mintea incepe sa lucreze iar si sa puna totul intr-o ordine logica.. !
Dar imi pun mereu o intrebare cand ma aflu in acesta stare: MERITA? merita efortul de a consuma minute pretioase din viata ta, cand nu stii care vor fi rezultatele actiunii tale? Eu spun DA! dintr-un simplu motiv: mintea si sufletul tau se vor linisti atunci, vei realiza ca ai facut tot ce tine de felul tau de a fi si vei putea sa zambesti cu multumire.
Inapoi la munca, suflet!
Dar, dupa ce am rezistat o jumatate de zi la birou, am hotarat sa ies din zona celor 4 pereti si sa ma bucur de soare si de o mini-plimbare.
Am simtit nevoia sa evadez de gandurile si presiunea care ma apasa de cateva zile.
Motivul real? L-am descoperit si mi l-am confirmat inca o data: DEZAMAGIRE - sentiment pe care l-am dezvoltat in urma asteptarilor mele fata de oamenii cu care m-am inconjurat.
Candva, cu ani in urma, o cunostinta mi-a prezentat felul in care incerca sa se bucure de fiecare moment, de prezent: NU iti crea asteptari fata de actiunile unei persoane! Si in niciun caz asteptari ridicate! Daca respectiva persoana va actiona sub nivelul asteptarilor tale, vei fi dezamagit. Daca iti va satisface asteptarile, te vei simti multumit, dar s-ar putea ca data viitoare sa ridici tu stacheta!
Acest principiu se aplica perfect in orice plan: profesional sau personal. Incerc sa merg dupa acest principiu in fiecare zi, dar nu ma asteptam sa descopar sentimentul de dezamagire si atunci cand asteptarile mele, stabilite la cel mai mic nivel si cu cea mai mica implicare, au fost indeplinite intocmai.
Si atunci mintea a luat-o pe toate drumurile posibile pentru a ajunge la o logica pe care sa o agreez. Concluzia finala? Cele mai mici asteptari pe care eu le stabilesc pentru actiunile celor din jurul meu se refera la a arata minimum de respect, respectul pe care trebuie sa il ai pentru cel de langa tine indiferent de natura relatiei cu tine, indiferent de trecutul ei, RESPECTUL pentru simplul fapt ca esti OM!
Este un principiu de viata pe care il urmez cu strictete, si din aceasta cauza simt dezamagire in suflet atunci cand ma uit in jurul meu si constat ca oameni care au venit in viata mea nu actioneaza dupa el. Instinctual simt nevoia sa iau legatura cu ei si sa le spun ce gandesc, ce simt, sa le vorbesc despre respectul ce trebuie aratat fiecarui ins (altfel ne-am fi nascut animale)! Si atunci mintea incepe sa lucreze iar si sa puna totul intr-o ordine logica.. !
Dar imi pun mereu o intrebare cand ma aflu in acesta stare: MERITA? merita efortul de a consuma minute pretioase din viata ta, cand nu stii care vor fi rezultatele actiunii tale? Eu spun DA! dintr-un simplu motiv: mintea si sufletul tau se vor linisti atunci, vei realiza ca ai facut tot ce tine de felul tau de a fi si vei putea sa zambesti cu multumire.
Inapoi la munca, suflet!
14 mai 2011
prima dezamagire de blogger
Salut tie, suflet!
Azi am avut prima dezamagire de blogger. Ha, si da suntem si in 13!
Ieri am prins gustul comunicarii cu mine si cu cativa prieteni pe care vreau sa ii am in viata mea, si am pus negru pe alb gandurile, visele si starea mea de euforie, ce ma insoteste de la inceputul saptamanii. Dar cum minunile tin trei zile, m-am trezit mult mai devreme din visare si am constientizat ca a avea un blog nu este o minune. Este o alta modalitate de a spune tot ce gandesti fara sa vina intrebari precum "cand", "cum", "unde"... etc.
Cum nu ma pot considera atehnica, mare mi-a fost mirarea sa constat ca "s-au dus" gandurile si starea zen pe care le-am descris ieri pe blog. Asta DA dezamagire! Parca cineva a sters cu buretele ce am scris pe tabla blog-ului.
Atat acum, ma intorc la prietenele mele si ma bucur din plin de fiecare clipa petrecuta cu ele.
Noapte buna, tie suflet!
Azi am avut prima dezamagire de blogger. Ha, si da suntem si in 13!
Ieri am prins gustul comunicarii cu mine si cu cativa prieteni pe care vreau sa ii am in viata mea, si am pus negru pe alb gandurile, visele si starea mea de euforie, ce ma insoteste de la inceputul saptamanii. Dar cum minunile tin trei zile, m-am trezit mult mai devreme din visare si am constientizat ca a avea un blog nu este o minune. Este o alta modalitate de a spune tot ce gandesti fara sa vina intrebari precum "cand", "cum", "unde"... etc.
Cum nu ma pot considera atehnica, mare mi-a fost mirarea sa constat ca "s-au dus" gandurile si starea zen pe care le-am descris ieri pe blog. Asta DA dezamagire! Parca cineva a sters cu buretele ce am scris pe tabla blog-ului.
Atat acum, ma intorc la prietenele mele si ma bucur din plin de fiecare clipa petrecuta cu ele.
Noapte buna, tie suflet!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)