Déjà vu

Astazi am simtit o nevoie puternica sa citesc.. orice, oricat.. sa ascult cat mai mult, sa vorbesc cat mai putin!
Dar, dupa ce am rezistat o jumatate de zi la birou, am hotarat sa ies din zona celor 4 pereti si sa ma bucur de soare si de o mini-plimbare.

Am simtit nevoia sa evadez de gandurile si presiunea care ma apasa de cateva zile.
Motivul real? L-am descoperit si mi l-am confirmat inca o data: DEZAMAGIRE - sentiment pe care l-am dezvoltat in urma asteptarilor mele fata de oamenii cu care m-am inconjurat.

Candva, cu ani in urma, o cunostinta mi-a prezentat felul in care incerca sa se bucure de fiecare moment, de prezent: NU iti crea asteptari fata de actiunile unei persoane! Si in niciun caz asteptari ridicate! Daca respectiva persoana va actiona sub nivelul asteptarilor tale, vei fi dezamagit. Daca iti va satisface asteptarile, te vei simti multumit, dar s-ar putea ca data viitoare sa ridici tu stacheta!

Acest principiu se aplica perfect in orice plan: profesional sau personal. Incerc sa merg dupa acest principiu in fiecare zi, dar nu ma asteptam sa descopar sentimentul de dezamagire si atunci cand asteptarile mele, stabilite la cel mai mic nivel si cu cea mai mica implicare, au fost indeplinite intocmai.

Si atunci mintea a luat-o pe toate drumurile posibile pentru a ajunge la o logica pe care sa o agreez. Concluzia finala? Cele mai mici asteptari pe care eu le stabilesc pentru actiunile celor din jurul meu se refera la a arata minimum de respect, respectul pe care trebuie sa il ai pentru cel de langa tine indiferent de natura relatiei cu tine, indiferent de trecutul ei, RESPECTUL pentru simplul fapt ca esti OM!

Este un principiu de viata pe care il urmez cu strictete, si din aceasta cauza simt dezamagire in suflet atunci cand ma uit in jurul meu si constat ca oameni care au venit in viata mea nu actioneaza dupa el. Instinctual simt nevoia sa iau legatura cu ei si sa le spun ce gandesc, ce simt, sa le vorbesc despre respectul ce trebuie aratat fiecarui ins (altfel ne-am fi nascut animale)! Si atunci mintea incepe sa lucreze iar si sa puna totul intr-o ordine logica.. !

Dar imi pun mereu o intrebare cand ma aflu in acesta stare: MERITA? merita efortul de a consuma minute pretioase din viata ta, cand nu stii care vor fi rezultatele actiunii tale? Eu spun DA! dintr-un simplu motiv: mintea si sufletul tau se vor linisti atunci, vei realiza ca ai facut tot ce tine de felul tau de a fi si vei putea sa zambesti cu multumire.

Inapoi la munca, suflet!